BUNICUL VASILE
Pe bunicu meu il chema Vasile.
Ca si pe strabunicul meu.
Asta pentru ca prin partile alea ale Moldovei, ziua incepea cu o stacana de vin, apoi catre seara se ajungea la 3-4.
Strabunicul a avut 12 copii.Pe doi din ei i-a numit Ion din aceleasi motive.
Nu au trait toti copii.Dar dintre ei,bunicu meu era cel mai istet.
La vorba si la socoteli.
A vrut sa mearga la liceu, dar nu l-au lasat.
Gradina de zarzavaturi trebuia udata,via pazita din pandar,bostanaria la fel,iar caprele duse pe coclauri.
Preotul satului a fost cel ce l-a convins pe strabunicu.
Si asa bunicu Vasile,pleaca in gazda la Iasi sa faca liceul.Isi vede de treaba si termina printre primii.
Familia il asteapta acasa,dar el a prins gustul.Vrea sa fie primul in sat cu facultate.
Alege Academia Comerciala,dar mai intai vizita de imbunare a inimilor si descatusarea taxei de studii.
Reuseste bursa,ceea ce nu e de loc putin,dar primul an este intrerupt de razboi.
Ajunge la Cotul Donului si sa nu ma intrebati ce regiment si ce baterie si cu cine s-a batut.
Mult mai tarziu,am gasit in biroul din biblioteca niste decoratii si o colectie de pipe.
La intoarcere bucluc ! Reluand facultatea asista la rebeliunea legionara.
Erau 4 modoveni in camera.El de la Husi,doi de la Pascani si unu de la Cozmesti.
I-au chemat camarazii sa iasa pe strada ,nu au vrut,sa le darame usa nu alta."Noi am venit sa invatam si altceva nu ne pasa".
Au trecut anii.
Cand sa se angajeze la Ministerul de finante,incep intrebarile:
-Unde ai fost mataluta in timpul rebeliunii legionare ? Il intreaba Tovarasul,asistat de consilierul sovietic.
-In camin !
-Martori ai ?
-Am,am doi chiar.
-Bravo tovarase,trebuie sa intri in partid.
Si asa primul cetatean al urbei Husilor intra la un minister si in PMR.
Dar,vine sciziunea din 1950 parca si epurarea cadrelor.
Este dat afara din partid.Dar nu din minister.
Sigur ca nici avansare nu a mai fost de atunci,toate posturile mai cheie erau numai pentru membrii de partid.
Bunicu Vasile a fost un om darz si tare.
I-a injurat pe toti, nu s-a lipit la niciunul .
I-a ajutat pe toti,nu s-a obligat la niciunul.
Am avut in familie comunisti,legionari,apolitici,atei, popi si chiaburi.
Popi si chiaburii scapatati si ramasi doar cu hainele de pe ei.
Deasupra tuturor insa a fost familia si nimic si niciodata nu creeat frictiuni intre ei.
Datorita si bunicului Vasile.Casa lui cu curte la margine de Bucuresti, a primit pe toata lumea.
Vinul de Husi si tuica de pe valea Buzaului de unde era bunica,nucile sau merele "pentru acasa" cu care erau
cadorisiti musafirii la plecare,mi-au ramas nesterse pana azi.
Ca si radioul lasat mai totdeauna pe posul cu meciurile de fotbal ce le nota constiincios intr-un caiet special.
I-am adunat memoria bucatica cu bucatica si o tin lipita de inima.
Dragul meu bunic.
Bunicul Vasile.
Abbu Viorica
14 sept. 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
la aceasta scriere,Ben Gal Shalom,de loc din Izdrael - Palestina,gaseste cu cuviinta sa posteze comentariul :
"Toti "Vasilii" o au cu stacana, sau numai in Moldova?
Apropo: cred ca stacana e pt bere. Pt vin se foloseste butoiu' ."
Sa aiba anul nou care i-l doresc eu acum.
Bunicu a avut ghinionul ca dupa 2 ani si jumatate de armata, cand sa se elibereze, a intrat Romania in razboi, deci a mai prins inca cinci ani de razboi, de o parte, de cealalta parte (are decoratii si de la nemti si de la rusi) a mers sa elibereze Basarabia, apoi a ajuns pana-n Ukraina, iar dupa, cand s-au intors armele a venit spre vest, inapoi in Romania, Ungaria, a eliberat Budapesta si a ajuns pana-n muntii Tatra (Cehoslovacia). Aici rusii au spus stop, doar nu era sa intre romanii in Germania, trebuia ca doar armata rusa sa "castige" laurii gloriei in Berlin, desi pana atunci pe romani ii impinsesera la inaintare, in linia 1. Faza tragica e ca pe el l-a prins razboiul in Bucuresti, fiind plecat la studii si l-au inrolat in armata romana, in timp ce fratii lui care au ramas acasa au fost cu totii inrolati in armata austro-ungara (la fel ca celalalt bunic al meu). La un moment dat s-au intalnit pe front. Razboiul l-a marcat, mi-a povestit multe despre experienta de pe front, as putea scrie o carte cu amintirile lui, insa ce l-a durut in ultimii ani e ca dupa ce a luptat atata pentru tara asta, nici macar nu i-au fost recunoscuti toti anii de front, doar ultimii doi, cand romanii au luptat alaturi de rusi, desi cea mai mare parte a razboiului au fost alaturi de nemti. Oricat de crud a fost razboiul, n-a uitat insa niciodata ca e om.
Nimic mai trist decat durerea celor ce au facut cu mainile lor,cu sangele lor,cu daruirea lor ca tara sa avanseze,iar ei sa se trezeasca marginalizati,lasati in uitare si saracie.
Anonim iti multumesc pentru comentariu.
Dragul MEU bunic...
Mi-e dor de toti bunicii mei!!
si pe bunicul meu il chema Vasile. Tot asa, a fost suficient de puternic si tolerant si ferm sa tina toata familia unita. Dn pacate, s-a dus. Si familia s-a imparstiat.
Arakelian,ma bucura vizitele tale si de asemeni as vrea sa te vizitez.
Ai o adresa,un blog sa pot posta ??
Trimiteți un comentariu
alegeti va rog un nume daca comentati,
asa este politicos...