Discutam de refugiati/imigranti pe cel putin 1200 de pagini.
Ii criticam, ii toleram, ii blamam, ii expulzam, fara sa ii cunoastem.
Singurle noastre trasee sunt cele de munte pe poteci racoroase si sigure, mancare de acasa sau cu popasuri la cabane.
Nu am fugit de nicaieri cu gandul la ce e mai urgent de luat cu noi.
Nu am fugit uitandu-ne o ultima data in urma cu gandul ca poate chiar e ultima data.
Nu am dat putinul nostru de bani, aproape tot unui tip dubios si lacom care poate spune ceva si face altceva.
Nu am plecat niciodata catre un loc caruia nu i-am stiut decat numele, sopiti perechii ce ne insoteste si copiilor
cu speranta pamantului fagaduintei.
Nu am numarat orele de flamazeala si sete.
Apoi, incolonati, perchezitionati, interogati, iar si iar, oameni fara putere de a se opune, fara putere de a dori.
Nu, puterea de a dori a ramas..
Nu ne-am zgariat in sarme, nu am invatat uniformele poltiilei din mai toate statele,nu am fost priviti cu curioazitate, sau ura, sau indiferenta, rar cu simpatie.
Zgomotul bombardamentelor si al sirenelor nu ne-a trezit amintirea
Kilometru cu kilometru, oras cu oras, gara cu gara, sosea dupa soea inca un kilometru, inca o speranta naruita, o alta nascuta.
Copii plang, vor acasa.
Acasa nu mai este .Le promitem o casa.Intreaba de prietenii lor.Da, prietenii lor sunt pe uscat pe mare, unii in mare.
-------------------------------------
Parisul este speriat de infectarea apei, Bruxeles este infectat de spaima.Poate si o posibila arma chimica,
Europa este dezorientata, ametita, nu stie daca a gresit si unde a gresit.
Imigrantii vin, vin la mai bine si sa-si salveze viata multi din ei, vin sa faca lucruri rele parte din ei, vin sa se lipesca altora mai norocosi.
Am cautat atat de mult profilul terorstuli ca am uitat de cateva sute de mii de oameni normali de care nu stim nimic, nu ne spun nimic, nu ii dorim, nu ii vedem, nu ii simtim, nu le vorbim...
Suete de mii din care mare parte de pinde de noi ce vor face in viitorul imediat sau mai indepartat
Te rog sa ma scuzi @chique, nu vreau sa-ti stric subiectul.
si eu doresc sa lupt impotriva terorismului, si eu caut metode si solutii.
Dar nu pot sa nu ma intreb in paralel....
-"Dar cu oamenii normali, normali ca mine, ca tine, ce facem ?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
alegeti va rog un nume daca comentati,
asa este politicos...