“Da, a murit azi noapte într-un spital din Viena, din păcate nici medicii de acolo nu i-au mai putut face nimic, a ajuns prea târziu…”
Povestea Iasminei este una simplă. S-a născut la Agapia în 1989. Când
s-a făcut mai mare babele din familie au ţinut morţiş ca fata să se
ducă la mănăstire, era frumușică şi isteaţă, tocmai bună de… măicuţă!
Fata a refuzat şi a plecat la oraş. S-a întors însă în urmă cu doi ani,
învinsă de viaţă, cu sufletul zdrobit. Cu puţină lor minte, babele au
tăbărât pe ea să se ducă la mănăstire “să se purifice de păcatele
oraşului”. Taică-său, (poliţist) cu şi mai puţină minte, a ameninţat-o.
Neavând de ales fata s-a dus, dar n-a uitat viaţa adevărată, reală pe
care o dusese înainte. A fost pusă la muncă, la mănăstire nu e doar vis
şi armonie, ci munca grea, biserica trebuie să câştige bani, nu să facă
rugăciuni. Avea grijă de vitele mănăstirii, făcea curăţenie şi avea
obligaţia să “asculte” ce spuneau maicile mai
vechi şi mai ales maica stareţă Olimpiada. Într-o zi, fata s-a
îndrăgostit şi se întâlnea în taină cu un băiat. S-a întâmplat şi a
rămas gravidă. Nu i-a spus nici baiatului. A ascuns cât a putut, apoi
i-a spus unei prietene, tot din mănăstire în care avea încredere.
Prietena a dus-o la alta şi au încercat să-i provoace un avort. Au
încercat până au ucis fătul, în condiţii mai mult decât mizere. Cu
hemoragia cât casa, fata era trimisă de maica supraveghetoare să adape
vacile, să care apa cu găleata… După câteva zile, cu fătul mort
înăuntru, fata a clacat. A fost dusă la spitalul din Târgu Neamţ, în cel
mai mare secret, să nu cumva să afle cineva că e bolnavă. Bolnavă de
ce? De acolo, au trimis-o la Iaşi, unde marii medici de la Institutul
Oncologic din Iaşi au hotărât după ce i-au făcut analize, ecografii şi
alte investigaţii că are cancer şi o mare tumoră în uter. Tumora din uter avea mâini şi picioare,
fata era în a opta săptămână de sarcină, dar… fiind trimisă de maica
stareţă de la Agapia cum să spui așa ceva? Așa că fata a fost lăsată să
facă septicemie, că… aşa vrea Dumnezeu! Într-un final, când au văzut că
nu mai au ce-i face, au trimis-o la… Viena! Cum? Biserica ştie să-şi
ascundă urmele crimelor. Medicii din clinica vieneză s-au crucit, au
încercat imposibilul, dar septicemia fetei ajunsese în faza terminală și
corpul ei n-a mai rezistat… Iasmina a murit ieri noapte la 27 de ani,
pe care i-ar fi împlinit pe 21 mai…
“Aşa a vrut Dumnezeu” spune maica stareţă de la Agapia, Olimpiada
Chiriac, dându-şi ochii peste cap cu falsă smerenie. Mai mult nu zice,
are şi aşa destule belele, cu DNA-ul, cu primarul din comună, cu
Episcopia. Pentru că Olimpiada cea preacucernica a scăpat până acum de
două ori de pârnaie, cu ajutorul Înalt Prea Investitorului Daniel, iar
Mănăstirea Agapia aduce bani nu glumă la bugetul BOR. Ce mai contează o
fată moartă în condiţii suspecte? Ce a murit în curtea ei? A murit la
dracu-n praznic!
Prin anii 70, s-a descoperit în spatele mănăstirii Agapia o groapă în
care erau “înmormântaţi” mai mulţi copii nou născuţi. Pruncii au fost
găsiți băgaţi în var şi acoperiţi cu pământ. Procuratura de atunci a
investigat şi… la cererea BOR a muşamalizat frumos cazul, susţinând că
erau de pe vremea… ciumei lui Caragea! Ce, credeţi că atunci biserica nu
avea putere? Să fim serioşi, era mult puternică decât acum… Nici până
astazi nimeni n-a spus adevarul!
https://dragosvasilescu.wordpress.com/2016/05/11/azi-noapte-murit-iasmina-niste-medici-inconstienti-au-ucis-o-biserica-incearca-sa-acopere-totul-cui-ii-pasa/comment-page-2/#comment-323
13 mai 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
alegeti va rog un nume daca comentati,
asa este politicos...